Logic ar fi sa incep cu inceputul, de la Nino Farina, pana la Alain Prost si mai departe. In schimb, am ales sa incep in forta, prezentand portretul unui mare campion, unui rebel desavarsit si a unui pilot ce a lasat o amprenta solida in motorsport, intr-o perioada foarte scurta. Lipsita de longevitate i-a fost si viata, nu doar cariera, insa intr-o perioada de timp redusa acesta a reusit sa devina un adevarat simbol, al nesabuintei, vitezii si nemuririi (in plan istoric). Fara alte introduceri, James Hunt.
Intr-o vreme a "cavalerilor" Formulei 1, a pilotilor rebeli, a pilotajului pe muchie de cutit si a vitezelor extreme (ani '70) se afirma, aproape de nicaieri un tanar pilot, maniac al vitezei. Ascensiunea sa a fost aproape la fel de abrupta precum i-a fost si caderea, in doar 7 sezoane in Formula 1, ajungand de la necunoscut la Campion Mondial, pentru a se retrage doar cativa ani mai tarziu, din lipsa de performanta si motive personale.
 |
| James Hunt (1977) |
Odata intrat in lumea motorsportului, a uimit imediat, nu atat prin talentul extraordinar pe care il poseda, cat prin nebunia totala pe care o degaja, multe dintre primele sale curse terminandu-se in accidente spectaculoase. Spre exemplu, intr-o cursa din Formula Ford, acesta a reusit sa intre cu masina intr-un lac, din apropierea circuitului. S-ar fi inecat, daca ar fi purtat centura de siguranta obligatorie, pe care nu si-a permis sa o achizitioneze. Cu o alta ocazie, in Formula 3 de aceasta data, Hunt a fost scos din cursa de un pilot concurent, acesta intrand deliberat in britanic. Furios, temperamentalul Hunt s-a dus la ramasitele monopostului adeversarului sau, scotandu-l pe acesta pentru a il arunca la pamant. Aceste exemple de comportament ar starni, cu siguranta, sanctinui foarte dure din partea FIA (nici atunci nu erau atat de usor trecute cu vederea, dar alta era perceptia generala), in prezent.
Un tanar aristocrat britanic, Lord Alexander Hesketh, a reprezentat salvarea din notorietate a lui James Hunt. Cu foarte multi bani, dar zero cunostinte legate de motorsport, Hesketh si-a format o echipa, Hesketh Racing, ce a concurat in Formula 3 si apoi Formula 2. In acest timp, alaturi de (nimeni altul decat) James Hunt, echipa a devenit populara pentru consumul de sampanie echivalent cu cel de combustibil si un personal format din mai multe femei atragatoare decat mecanici (cu exagerarile de rigoare, bineinteles). In 1973, Lord Hesketh isi aduce echipa in paddock-ul Formulei 1, Hunt si compania fiind tratati ca o mare gluma de catre gigantii sportului. Cu un sasiu vechi si un monopost primitv, fara nici un sponsor si un ursulet de plus pe post de insigna (pare o gluma, dar este adevarat) Hesketh Racing reuseste o clasare miraculoasa pe pozitia secunda in Marele Premiu al Statelor Unite, in sezonul lor de debut. Ambitionati, in 1974 isi construiesc propriul monopost, Hesketh 308, ce ii livreaza lui Hunt prima sa victorie intr-un Mare Premiu de Formula 1, pe circuitul olandez de la Zandvoort, afisand o lipsa de fiabilitate inspaimantatoare pe parcursul sezonului 1974, in ciuda talentului evident al tanarului superstar britanic James Hunt. Dupa inca un sezon, gruparea lui Hesketh se gaseste in pragul falimentului, politica lipsita de orice gandire sau continuitate aducand echipa britanica in pragul colapsului. Astfel, Hunt se trezeste fara contract, cu foarte putin timp inaintea inceperii noului sezon. Salvarea sa a veni de la compatriotii de la McLaren, unde un "scaun" tocmai fusese eliberat de pleacarea lui Emerson Fittipaldi la Copersucar-Fittipaldi (echipa fratelui sau). Astfel, Hunt semneaza cu McLaren un contract in valoare de $200.000./sezon (desi pare mult, este unul dinte cei mai prost platiti Campioni Mondiali din istorie, alaturi de Keke Rosberg). Personalitatea rebela a acestuia, izbeste ca un zid de caramida echipa din Woking, Hunt refuzand sa poarte un combinezon cu insemnele sponsorilor, afisandu-se public purtand un tricou si o pereche de jeansi, de multe ori descult, inclusiv la intalnirile cu sponsorii sau diversi oameni de afacere. Desi inca un "vulcan de nervi" pe circuit si in afara acestuia, Hunt reuseste sa isi mai tempereze agresivitatea, invatand sa fie rapid pana la finalul curselor, pastrand monopostul in cursa si obtinand rezultate laudabile, acomodandu-se aproape imediat in cadrul echipei McLaren.
Sezonul 1976 (primul la McLaren) incepe rezonabil pentru Hunt, acesta reusind sa se claseze foarte sus, atunci cand reusea sa termine cursa, fara sa abandoneze sau sa fie descalificat. Forma constanta (surpinzatoare, pentru el) de la jumatatea sezonului il aduce foarte aproape de liderul Niki Lauda. Atunci cand germanul sufera un accident aproape fatal in Marele Premiu de casa (din Germania), Hunt se apropie la doar cateva puncte de liderul clasamentului. Din cauza accidentului foarte grav, Lauda lipseste pentru doua etape, retragandu-se mai apoi, incapabil sa clipeasca corect (acesta suferind arsuri grave la nivelul fetei), iar Hunt devine Campion Mondial, pentru prima si ultima data, la doar 1 punct diferenta de Lauda, cu doua victorii si un loc 3, in ultimele trei curse ale sezonului, obitnand un podium in Japonia in ciuda ploii nemiloase. De asemenea, Hunt va fi ultimul Campion Mondial britanic in Formula 1, pentru 16 ani, pana la Titlul Mondial din 1992 al lui Nigel Mansel.
 |
| James Hunt (1976) castigand Titlul Mondial, pe o ploaie torentiala. |
1976 va reprezenta varful absolut al carierei lui Hunt, in anii urmatori acesta esuand in a mai se apropia macar de o asemenea performanta. Desi mai calm, decat in tinerete, britanicul continua sa atraga toate privirile, lovind comisari de traseu sau oficiali FIA si oprindu-se in mijlocul circuitului pentru a injura alti pilot. Atitudinea sa si personalitatea inedita l-au facut un favorit al presei si al publicului, in timp ce, in paddock-ul Formulei 1, acesta nu prea avea prieteni, fiind urat de aproape toata lumea. James Hunt era descris ca un fumator inrait (fumand in jur de 40 de tigari pe zi), bautor pe masura si ocazional consumator de droguri.
 |
| James Hunt (1977) la ultima sa victorie in Formula 1. |
Dupa inca 2 sezoane alaturi de McLaren ('77 si '78), Hunt se alatura amatorilor de la Wolf Racing, de unde, lipsit de ambitia de alta data si dotat cu un monopost dezastruos (din toate punctele de vedere), acesta decide sa puna definitiv capat carierei sale in motorsport (ca pilot), retragandu-se undeva spre jumatatea sezonului 1979.
Odata retras din activitatea de pilot, James Hunt devine un caracter ceva mai temperat, fiind usor "depasit" de viata din afara motorsportului. Este imediat racolat de BBC, pentru un post de comentator, pe care nu il ia in serios la inceput (intrand beat in direct, spre exemplu), devenind insa repede atras de slujba si castigand imediat un numar mare de admiratori, datorita stilului sau hotarat, acid si direct.
In 1993, la doar 45 de ani, James Hunt sufera un infarct si moare, cu doar cateva ore inaintea unui viitor mariaj. Viata unui Campion Mondial si pilot de legenda se incheie, astfel, mult prea brusc si mult prea devreme, acesta lasand totusi in urma o mostenire greu de atins, nu datorita trofeelor din vitrina, ci datorita imaginii si a personalitatii sale marcante, ce va dainuii multe deceni, poate chiar secole sau milenii, dupa moartea acestuia. Atat timp cat vor exista tineri rebeli, cu personalitati debordante si motorsport adevarat in sange, numele de James Hunt nu va fi uitat.
 |
| James Hunt. |
TheSeeker
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu